vine primavara..

Despartire..

"Din toate lacrimile care au curs candva, au crescut trandafiri, din care infiecare zi am cules cate unul. Si in fiecare zi mi-am adus aminte de "spinii" pecare acestia ii aveau. Dar la vederea frumusetii lor, am uitat de fiecare data... Amcules pentru prima oara un trandafir alb, pe care spinii nu-l uratisera inca sipuritatea lui s-a oglindit in viata mea... Am cules apoi un trandafir rosu, fara decare gradina mea n-ar mai fi ramas aceeasi. Atunci am inteles ce inseamna "iubirea"si tot atunci... l-am intalnit pe "el"... Fara sa vreau, am simtit cel de-al treileatrandafir; ale sale petale galbene, cum se scuturau una cate una in mana-mi cazutain cautarea dragostei "lui" zadarnice... Am simtit cum trandafirul cu petaletransparente se scutura, iar fiecare petala cadea una cate una, ca fiind lacrimilemele... Am cautat in zadar sa gasesc in imensa "gradina" orice alt trandafir, pentruca toti se uscasera. Atunci am cules fara sa vreau, pe ultimul, acela violet, careinca nu seofilise. Doar o petala aruncata, a alunecat grabita pentru a pecetlui despartireanoastra... Acum "gradina" este goala si vantul "alearga" de la un capat la altulpentru a da fila cu fila viata mea si pentru a "matura" petalele cazute..."

flori, flori, flori....

in gradina botanica...

Camelie alba..

Relaxare printre flori...

AZALEE SI CAMELII...

Atentie!!!

La microscop o banala frunza e altfel...

Evidentierea epidermei la frunza de.......

sectiune printr-o frunza de Pinus halepensis

sectiune prin tulpina....

Cine stie ce reprezinta???

Trandafirul rosu...

Daca...

Dacă s-ar putea vreodată
Să măsori nemăsuratul,
Să cuprinzi nemărginirea,
Să stai, străbătând neantul,
Să fii nici unul, nici altul.

Dacă s-ar putea vreodată
Neiubind să fii iubirea,
Nesperând să fii speranţa,
Nevorbind să fii vorbirea,
Negândind să fii gândirea.

Dacă s-ar putea vreodată
Să auzi neauzitul,
Să priveşti în nevăzut
Şi să afli neştiutul,
Ar urma iar începutul?

Te intreb...

A fost al tau vreodata vintul
Sau Universul nesfirsit ?
Ori soarele din cer luindu-l
L-ai dus in miini la asfintit ?
Ai ascultat in floare merii
Cum inaltau iubiri cint ?
Te-ai contopit cu ploaia verii
In brate fulgerul purtind ?
Ai nascocit cu ochiul mintii
Cit pot fi toamnele de adinci?
Ti-ai daltuit din iarna vietii
Poteci de soare peste stinci ?

Chem vantul...

Chem vintul
Sa mi se joace-n par,
Inchipuindu-mi
Ca sint degetele tale...
Ca esti mingiiere
Intr-adevar...

Poarta sufletului...

Poarta sufletului
De-as putea rupe tacerea dintre noi !
Dar cum sa ceri iernii flori de mai ?
Ma prinde tristetea si-n taina contemplu...
Aripi albe, mari se desfac
-Poarta sufletului se deschide...
Sint furtuna, sint ploaie, sint soare !

Crinii....pasiunea mea

Crinul.......

un mod de a cere iertare...

Mai da-mi o sansa, iarta-ma; eu stiu bine c-am gresit...
Dar esti iubirea vietii mele; esti visul spre care am tânjit.
Iarta-ma, te rog de mii de ori; încearca sa revii la ce a fost...
Caci fara tine; îti jur ca viata n-are rost.
Eu te visez în fiecare seara; si singur în vis eu îti soptesc...
Simtind regretul cum ma inconjoara; de ce, de ce-am gresit,
când stiu ca te IUBESC!

Flori....pentru cine le vede

Iubirea face totul posibil...

VREI???

de-i Dragoste....

De-i dragoste ce simt,
de ce doare asa cumplit,
de ce-mi sfasie sufletul la infinit?
Iar inima-mi, sarmana
al tau nume il rosteste
mi se zbate-n piept nebuna
si nu se mai opreste.
Iar ochii mei,bietii de ei
au plans pana-au secat
caci n-au vazut in fata lor,
decat chipul tau frumos fecior.
Oh!Doamne...
de ce atatea lacrimi,
de ce atata dor,
de ce atata suferinta,
de ce Doamne sa mor?
De-i dragoste ce simt,
de ce ma pierd usor,
si inima-mi,saraca,incet ea s-a oprit
iar ochii mei,bietii de ei
au obosit, nu zic nimic, nici ei
iar chipul tau, frumos fecior,
a disparut din mintea mea asa....usor.
De-i dragoste ce simt,
de ce ma pierd si mor?

de ce .....?

Vii mereu in visul meu, ca o umbra tu apari,
Cind adorm tu esti cu mine, dar cind ma trezesc dispari,
Imi faci noptile frumoase, ingerasul meu iubit,
Dar din somn cand ma trezesc, sunt din nou singur si trist.

L'amore.....

L'amore è come una malattia, solo quando l'hai contratto ne riconosci i sintomi e allora è troppo tardi: puoi scegliere di scappare, fuggire, nasconderti nell'attesa che il tuo cuore si spenga o rischiare il tutto per tutto, se necessario, pur di seguire il tuo cuore. Beh, potremmo stare ore e ore a discutere su ciò che si dovrebbe o potrebbe fare quando si è innamorati, ma sono i fatti che contano, sono gli attimi che fanno la storia di un amore e che spesso la chiudono...